M-am întors la un job de la nouă la cinci. Am făcut ce era responsabil. Dar mă tot întreb: asta e?

Cum jelești pe cineva care e încă în viață?

O vară în Franța și o întrebare de care tot fugeam: unde vreau, în sfârșit, să mă stabilesc?

Am întârziat cu textul ăsta de jurnal, și dau vina pe Franța.

Născută în România, crescută în Normandia, adoptată de America. Despre țările care nu ți se dau, ci pe care le alegi.

„Fiecare femeie are exact viața amoroasă pe care o vrea.” O replică dintr-un film care m-a oprit în loc.

Unele prietenii se termină ca o căsnicie. Altele rezistă unui an întreg de tăcere.

Șapte ani departe, și New Yorkul aruncă aceeași vrajă. O săptămână în oraș, chemarea pe care n-o pot numi și bucuria liniștită de a-l vedea pe Liam redescoperind locul pe care l-am numit cândva acasă.

Trecutul nostru spune ceva despre cine suntem azi?

Nu e atât despre ce știu acum, cât despre ce sunt dispusă să fac cu asta.

Am renunțat la apartament, am făcut plinul și am pornit la drum cu fiul meu. E dragostea tot ce ne trebuie?

„Timpul zboară”, îți spune toată lumea. Au dreptate. Doar că abia mai târziu înțelegi ce înseamnă.